Am pornit de la ideea betonului care imbatraneste. Astfel, proaspat construit, pavilionul iese in evidenta in mijlocul parcului, devenind un loc. Dupa cativa ani insa, betonul imbatraneste, cresc muschi pe el, se innegreste, iar pavilionul face parte astfel din parc, este una cu natura. Astfel apare un contrast intre exterior si interiorul care ramane lafel de alb si neatins ca la inceput. Tavanul ondulat din beton contrasteaza la randul lui cu forma dreapta a pavilionului, demonstrand astfel toate capabilitatile betonului atat structurale cat si estetice. Misto proect.